duminică, 21 noiembrie 2010

CONSEVAREA POLENULUI

PREPARAREA SI CONSERVAREA POLENULUI

            Continutul in apa al polenului scos din sertarul colectorului este ridicat mai alespe vreme umeda. Unele colectoare de polen concepute prost  lasa chiar sa patrunda apa de ploie sau apa de condens din stup, ceea ce cauzeaza deprecierea recoltei. Chiar si daca folosim colectoare de polen bine construite, uscarea polenului este indispensabila pentru a-i asigura conservarea pe o perioada indelungata. 
            Uscarea trebuie sa respcte urmatoarele norme:
-          absenta luminii puternice, si in special a luminii solare,
-          temperatura sa nu depaseasca 40 - 45ºC la nivelul polenului
-          uscarea in straturi subtiri (cativa milimetri)
-          ventilatie usoara.
Trebuie evitata utilizarea uscatoarelor cu ventilator intr-o camera cu praf. Polenul adunat de albine se trece astfel printr-o sita de matase si pe urma se usuca intins pe hartie la loc uscat, la umbra si ferit de accesul insectelor (acarieni microscopici).
            Uscarea se mai poate face si la uscatorii speciale cu raze infrarosii sau aer conditionat, asezandu-se polenul pe band rulanta, sau la frig in lazi frigorifice.
            Pastrarea  polenului se face in borcane de sticla, cutii din material plastic alimentar sau in saci de nylon. O alta metoda de pastrare a polenului este in borcane, turnand deasupra un strat gros de miere sau in amestec cu miere deasupra careia se toarna ceara topita formand un strat izolator.
            Poate fi folosit si la prepararea turtelor pentru iarna astfel: pentru fiecare kilogram de miere sau zahar folosit la prepararea turtelor se adauga doua linguri de polen.
            Evaluarea corecta a continutului in apa al unui lot de polen nu este prea simpla. Exista insa cateva criterii comode. Polenul bine uscat se comporta ca un graunte: daca se lasa sa cada din mana, trebuie sa cada cu un sunet clar; ghemotoacele nu trebuie sa se sparga usor intre degete.
Polenul destinat consumului uman trebuie sa fie triat cu grija. Se trece prin site si, la nevoie, vanturarea permite eliminarea deseurilor grosiere si a prafului. Adeseori este necesar un examen vizual pentru a elimina deseurile care au scapat la triere.
Conservarea polenului in cantitati mari, de ordinul mai multor zeci de kilograme se face, de preferinta, in ambalaje bine etanseizate si la frig. Cu cat temperatura este mai scazuta cu atat conditiile de conservare sunt mai bune. Frigul opreste dezvoltarea insectelor sau a acarienilor care, uneori, risca sa paraziteze un stoc de polen, in ciuda unui triaj riguros. Nici un  produs insecticid care degajeaza vapori toxici nu trebuie pus in contact cu polenul, bogat in materii grase care fixeaza usor acest gen de substante.

ANALIZA POLENULUI
Practic, in afara analizelor biochimice efectuate in scopul cercetarii, nu se practica asupra polenului decat examene destinate determinarii originii botanice. Pentru un diagnostic foarte sumar si pur calitativ se ia 1g de polen si se adauga cativa mililitri de apa curata.
Polenul se rehidrateaza si un cateva minute se obtine o suspensie omogena din care sa se poata face unul sau mai multe preparate microscopice. Identificarea la microspcop a grauncioarelor de polen necesita aceleasi documentatii de baza ca pentru analize polinice ale mierii si se face in laboratoare specializate.La probele luate la receptia polenului se determina mai ales continutul de apa.
Examenul microscopic se face pe loc in stupina, in care scop se ia polenul omogenizat 10-15g pentru fiecare kilogram de polen.


PROPRIETATILE SI INTREBUINTARILE POLENULUI
            Evident, cosumul ghemotoacelor de polen in doze zilnice, care nu depasesccateva zeci de grame nu este de natura sa acopere nevoile alimentarea ale unui adult, dar poate sa aduca un aport de vitamine si sa completeze deficitul unei alimentatii neechilibrate. Actiunea polenului asa cum rezulta ea din cercetarile efectuate de laborator, nu se poate explica prin prezenta unui constituent sau altul.  S-a pus in evidenta o actiune foarte importanta a polenului in crestere, o actiune certa asupra formulei sanguine si o actiune antibiotica care se manifesta asupra colibaciului.
            Polenul poate fi intrebuintat in medicina, singur sau in amestec cu miere (miere polivimatimoasa), in avitaminoze (profilactic sau curativ) si in alimentatie ca produs dietetic bogat in proteine. Exita medici care le recomanda pacienilor lor cure de polen si acestea pentru afectiuni foarte variate. Se pare ca nu exista contradictii  majore pentru consumul regulat al polenului in mici cantitati.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu