Pagini

vineri, 19 noiembrie 2010

COLECTAREA POLENULUI

POLENUL. COLECTAREA POLENULUI

Colectarea polenului este preocupare rentabila, numerosi apicultori folosesc colectoarele de polen in acest scop. In prezent, un kilogram de polen se gasesc la apicultori cu preturi intre 20-40 lei, iar in supermarket se ajunge chiar si peste 80lei.
Albinele ce se intorc de la zbor sunt obligate sa treaca prin “placa activa” (in general este vorba de o placa de plastic) care are perforatii cu diametrul de 5mm. Placa poate fi si din sarma cu ochiuri de aceleasi diametre. Incarcaturile de polen numite granule sau ghemotoace, ce sunt colectate in cosuletele picoarelor posterioare se desprind, cand albina intra in stup prin acele ochiuri, si cad intr-un sertaras (unde nu patrund albinele). Acest sertaras este amplasat sub placa activa, de unde pot si preluate de apicultor, conservate si folosite ulterior, fara a periclita dezvoltarea normala a familiei de albine.
Greutatea granulelor de polen transportate de catre albine variaza intre 5 – 7 mg, atingand  chiar 15mg. Diferentele acestea sunt datorate sursei polenifere si altor factori: capacitatea diferita de transport de catre albine, sau conditiile atmosferice variabile.
Intre cantitatile de polen recoltate de familli de albine asezate pe aceeasi vatra pot exista diferente importante.
Culoarea granulelor de polen poate fi uniforma, atunci cand polenul este colectat de la o singura specie de planta sau poate fi policroma, avand doua sau mai multe culori cand albinele colecteaza polen de mai multe specii de plante.
DEPOZITAREA POLENULUI IN STUP
Intoarsa in stup, albina care a colectat polen, cauta o  celula goala sau una cu polen in care mai exista spatiu de depozitare. Ea introduce picioarele posterioare in celula respectiva  si granulele sunt desprinse de pe cosuletele sau corbicule cu ajotorul picioarelor mijlocii. Lucrarea este apoi urmata de o alta albina, care preseaza polenul cu capul spre fundul celulei eliminandu-ise aerul din masa acestuia. Acest polen  inmagazinat de catre albinele lucratoare, care a suferit modificari in timpul depozitarii este numit pastura. Intr-o singura celula pot fi depozitate aproape 150mg  de polen.
Deoarece in operatia inmagazinare diferitele granule de polen sunt amestecate, depozitele fiind stratificate, ocupand numai 2/3 din volumul celulei si sunt acoperite la suprafata (glazurate) cu miere , acest lucru avand rol protector.
Factorii care influenteaza cantitatea de polen pe care o poate realiza apicultorul sunt reprezentati de specia de planta ca sursa de polen, de conditiile atmosferice, puterea familiilor de albine (cantitatea de puiet) si tipul de colector utilizat.
Intr-un sezon favorabil, si intr-o zona bogatade polen productia medie atinge 12kg polen / familie , maximele ajungand si pana la 40kg/ familie. In Romania, sporul zilnic este intre 0.5 si 1kg, uneori chiar 2kg  polen.
Deosebirile intre familiile de albine in privinta cantitatilor de polen colectate, se datoreaza din o serie de factori cum ar fi:
-          diferentele in privinta cantitatilor de puiet si deci a necesarului de hrana
-          marimea familiei si cantitatea depozitata ulterior de catre familie
-          existenta unor surse bogate de nectar  si de polen in aproprierea stupinei
-          conformatia terenului si microclimatul zonei
O vatra lipsitade cules de polen pe o raza de 400m, priveaza albinele de substantele proteice necesare.
Flora existentiala la orice moment dat, constituie un factor important pentru stimularea activitatii de colectare. In zonele tropicale albinele colecteaza polen aproape tot anul.Albinele manifesta preferinte pentru specii de polen deja folosite, dar in functie de disponibilitati ele pot colecta chiar polenuri inferioare calitativ. Se cunosc putine plante de la care albinele colecteaza de obicei numai nectar ( bumbac, mazariche, palamida)sau numai polen (alun, plop, mesteacan, porumb). La stabilirea vetrei stupinei, in vederea asigurarii resurselor de polen, trebuie sa ne asiguram ca ca pe o raza de 400m in jurul stupilor se gasesc plante vizitate de albine pentru polenul lor.
Principalele plante din flora tarii noastre bogate in polen sunt:
-          Alunul februarie – martie
-          Zalogul martie – aprilie
-          Salcia capreasca martie – aprilie
-          Salcia alba- aprilie – mai
-          Ciresul aprilie – mai
-          Visinul aprilie – mai
-          Marul aprilie - mai
-          Parul aprilie – mai
-          Porumbarul aprilie – mai
-          Corcodusul aprilie
-          Rapita de toamna aprilie – mai
-          Papadia aprilie – octombrie
-          Artarul tataresc mai – iunie
-          Macul rosu mai – iunie
-          Castanul salbatic mai – iunie
-          Mustarul alb mai – iunie
-          Rapita de vara mai – iunie
-          Sparceia mai – iunie
-          Facelia mai – octombrie
-          Trifoiul alb mai – octombrie
-          Salcamul mic iunie – iulie
-          Zmeurul iunie – iulie
-          Dovleaculiunie – iulie
-          Sulfina alba iunie – septembrie
-          Sburatoare iulie – august

Pajistile naturale, crangurile, unele plante entomofile cum sunt culturile de castraveti, dovlecei, seminceri de leguminoase si o serie de plante entomofile ca: porumbul, sorgul, reprezinta resurse bogate de polen.
Temperatura este de asemenea un factor care influenteaza activitatile albinelor legate e cules. La tempereturi scazute (sub 10ºC) albinele nici nu ies din stup. In zonele montane, albinele recolteaza polen cu preferinta dupa amiaza., in zonele mai calde ale tarii, prefera sa recolteze polen dimineata si dupa amiaza. Daca ne gandim la umectarea de catre albine cu saliva si nectar a gmemotoacelor de polen, este usor sa ne explicam ca pe caldura mare ghemotoacele se aglufineaza mai greoi.
Luminozitatea mediului ambiant are un rol important. In zilele luminoase albinele incep sa zboare la temperatri mai scazute decat in zilele noroase. Prezenta sau absenta  puietului necapacit in familie influenteaza recolta de polen. Este indicat sa se monteze colectoare de polen la familiile puternice cu  suficiente provizii de miere, care au mult puiet in crestere. Familiile orfane si fara puiet colecteaza  cantitati mici de polen. Prezenta puietului necapacit stimuleaza albinele culegatoare sa colecteze polen si activitatea de colectare a polenului variaza deci in functie de activitatea de crestere a puietului.
O familie cu o matca buna si cantitati considerabile de puiet necapacit este mult mai valoroasa pentru a fi folosita in actiunea  de polenizare cu albine decat  una cu putin puiet necapacit. Acest lucru poate constitui un indicator al valorii familiei pentru polenizare. Consumul de polen al unei familii de albine  cu o populatie numeroasa poata depasi 50k/ an.
In general se admite ca pentru a creste 1 kg de albina tanara, se consuma 1,5 kg de polen.
Fiecare familie manifesta un comportament propriu fata de flora existenta in zona. Se cunoaste ca in domeniul ameliorarii albinelor s-au efectuat lucrari de selectie a albinelor prin care s-a urmarit accentuarea trasaturilor de a recolta polen cuo preferinta de la o anumita planta ( lucerna, trifoi, etc.). Nivelul activitatii albinelor si perioada cand ele descopera o sursa de polen joaca un rol important in colectarea polenului. Perioada din zi de colectare a polenului variaza in functie de specia plantei si depinde in primul rand de momentul cand se deschid florile (dimineata sau dupa amiaza, unele stau deschise toata ziua).
Intre activitatea maxima de colectare si cantitatea maxima de polen disponibil exista un decalaj de aproximativ doua ore necesare orientarii si mobilizarii majoritatii albinelor culegatoare.
Starea fizica a grauncioarelor de polen, valoarea lor nutritiva si substantele chimice specifice din polen servesc ca atractii pentru albine.
Valoarea biologica reprezinta de fapt gradul de folosire a proteinelor din hrana de catre organismul albinelor in vederea cresterii puietului, refacerii celulelor corpului pentru activitatea secretorie.
Valoarea biologica a polenului (gradul de utilizare al lui) este determinata de cantitatea si calitatea proteinelor pe care le contine, de felul si proportia aminoacizilor depinde capacitatea proteinei de a satisface cerintele organismului albinelor corelate cu diversele activitati vitale.
Continutul in proteina bruta a polenului variaza intre 13,5 pana la 41.9% la salcia capreasca. Cea mai mare parte a polenurilor folosite de albine au un continut de proteina cuprins intre 24 si 33%.
Anna Maurizzio clasifica polenurile astfel:
-          polenuri cu valoare biologica ridicata: salcia, castanul comestibil, cerealele, macul, trifoiul rosu si alb
O. Wahl mai incadreaza la aceasta grupa: pomii fructiferi, rapita , castanul salbatic,ridichea salbatica si mustarul de camp;
- polenuri cu valoare  mijlocie pana la relativ buna: floarea-soarelui, plopul, papadia, si porumbul.
O. Wahl  mai incradeaza aici alunul, mesteacanul, fagul, stejarul, ulmul, si artarul.
- polenuri inferioare: alunul, arinul, mesteacanul, pinul si bradul.
O. Wahl afirma ca  grupeaza in aceasta categorie polenul de molid.

            Prezenta proviziiilor de hrana in stup (rezervele de miere sau hranirile cu sirop) influenteaza cresterea  puietului si implicit colectarea polenului, care este de intesitate mai redusa atunci cand in stup se  gasesc deja polen si substituenti de polen. Cresterea  de puiet scade ca intensitate  la familile la care cantitatea de miere si polen este limitata. Acest lucru a fost observat la familiile la care nu s-au aplicat hraniri. Toate acestea confirma afirmatia ca stimulentul pentru depunerea oualelor de catrea matca este mierea si nectarul , iar activitatea de colectare a polenului este corelata cu cantitatea de puiet necapacit existenta in familie si stimulata de aceasta. Prezenta in faguri a unor rezerve mari de pstura franeaza colectarea polenului de catre familiile de albine.
            Factorii enumerati influenteaza ciclul annual de recoltare a polenului de catre albine. Pastrarea  polenului in stup  se face prin depozotarea lui de catre albine in celulele fagurilor, sub forma de pastura. Pentru recoltarea mai eficienta a polenului, trebuie desprinse ghemotoacele de pe picioarele posterioare ale albinelor inainte ca acestea sa fie descarcatesi si indesate in celule.
            Initial s-a recoltat polenul pentru a se suplimenta hrana proteica a familiilor de albine in perioada de carenja proteica. Unterior polenul si-a gasit numeroase intrebuintari in alimentatia dietetica a omului. Una dintre cele mai mari referiri amanuntite  la recoltarea polenului o face americanul Lorenzo L. langstroth in 1863.
Articol prelucrat si completat din “Manualul Apicultorului”
                                                           


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu