luni, 6 decembrie 2010

PASTURA

PASTURA

            Pastura este, desi cel mai valoros produs al stupului, si cel mai putin cunoscut. Putini stiu ce este pastura, si putini apicultori se incumeta sa  treaca la recoltarea ei. Pastura este polenul modificat, reprezentand hrana albinelor.
            Sub influenta substantelor adaugate de albine, a microorganismelor, a temperaturii si umiditatii ridicate din stup, precum si datorita modului de conservare, polenul sufera o serie de transformari biochimice si modificari structurale, transformandu-se in pastura. Datorita faptului ca transformarile suferite de polen sunt biochimice, podusul rezultat este diferit de polenul initial.
            Transformarea polenului consta in mai multe etape:
-          prima faza consta in dezvoltarea unei bacterii aerobe- pseudomanas, care consuma  intrega cantitate de oxigen si conduce in final la moartea cestor bacterii prin autoasfixiere.
-          In a doua etapa se dezvolta bacterii aerobe- lactobacillus, care folosesc glucidele si produc in schimb acid lactic astfel crescand concentratia vitaminelor B.

Pastura este un produs natural, cu insusiri mult mai valoroase decat cele ale polenului datorita continutului mai mare in zaharuri simple, vitamina K, enzime si aminoacizi, precum si a aciditatii sporite ce o face usor asimilabila. Fata de polen valoarea nutritiva si antibiotica este de 3 ori mai mare. De asemenea, invelisul extern al polenului, exina, este distrus, determinand asimilarea mai usoara de catre organism.
Datorita cantitatii mari de acid lactic si proprietatilor antibiotice, pastura poate fi pastrata timp indlungat la loc uscat si racoros, fara a se observa modificari majore, cantitative sau calitative. Pastrata la loc racoros, poate rezista pana la 17 ani.
Pastura privita in sectiune transversala, are culori diferite, alternative, date de polenul recoltat din mai multe flori.
Colectarea pasturei din fagure este migaloasa si mai ales are un randament foarte scazut, cantitatile ce se pot extrage, fara a afecta alimentatia albinelor, fiind reduse.
La cumpararea acestui produs, se va urmari ca transformarea polenului in pastura sa fie deplina,lucru probat de forma hexagonala a bucatelor de pastura (preluata de la celulele din fagure). Se admite un procent de sfaramaturi de 20-25% din total cantitate.
Pastura acopera toata gama de recomandari a polenului: afectiuni hepatice, anemii, stres, reumatism, reglarea tranzitului intestinal, afectiunile de colon, mai ales cele insotite de constipatii (enterecolite, colite de fermentatie sau putrefactie, constipatii cronice de diverse etiologii), insa actiunea ei este mult mai rapida si mai puternica. Pentru cele mai multe dintre afectiunile amintite diferenta dintre cele doua poate fi oarecum estompata prin cresterea dozei zilnice de polen si prelungirea perioadei de administrare. Exceptie fac afectiunile hepatice, unde actiunea pasturii este cu adevarat remarcabila, inregistrandu-se rezultate exceptionale in hepatite acute si cronice, in ciroze uscate sau umede. Doza uzuala recomandata este de 10 – 20g/zi, in doza unica sau in doua doze, administrate la 30-45 minute dupa masa, pentru a nu produce disconfort gastric.
In cazul afectiunilor hepatice severe (hepatite de tip: A, B, C, ciroze), doza va creste la 30g/zi, iar administrarea se va face in trei prize (circa 10g/administrare) si pe cat posibil intre mese, adica la o ora si jumatate sau doua dupa masa. In acest ultim caz, tratamentul poate fi completat cu doze mici zilnice de ceai de armarariu (doua jumatati de cana pe zi) sau comprimate de silimarina (principiul activ al fructelor de armarariu) si bineinteles cu propolis (0,5- 1 g/zi).
Ca si in cazul polenului si al mierii, pastura nu poate fi folosita de catre diabetici. Daca totusi acestea se afla intr-una din situatiile mai severe descrise, in care alternativele de tratament nu prea sunt variate, administrarea acesteia se va face dupa informarea medicului si mai ales cu controlul permanent al glicemiei.

Acest produs se bucura in prezent de o atentie sporita din partea cercetatorilor pentru efectele obtinute prin aplicarea lui in diverse afectiuni. In actualul stadiu de experimentare exista suficiente premise care justifica afirmatia specialistilor ca pastura este un produs apicol natural cu perspective mari de folosire in scopul sanatatii omului.
            Pastura recoltata din faguri in scopuri apiterautice se conserva in borcane de sticla tinute la rece, din care se consuma conform prescriptiilor medicale. In ultimul timp, se pare ca este mai eficienta folosirea ei cu faguri cu tot, datorita unor factori inca insuficienti studiati care exista in fagurii vechi ai stupului, bineinteles daca acesti faguri cu pastura se recolteaza si se conserva in conditii aspetice.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu