marți, 21 decembrie 2010

COLECTAREA PROPOLISULUI

OBŢINEREA PROPOLISULUI

Propolisul reprezintă un amestec de substanţe răşinoase si cleiuri vegetale (55%), ceară vegetală (30%), uleiuri eterice (10%), si polen (5%), cu arome specifice pe care albinele îl culeg de pe diferite specii de plante şi pe care  îl folosesc în principal pentru astuparea fisurilor stupului, a asigura etanseitatea in stup si impotriva patrunderii apei din stup, în poleirea (acoperirea cu un strat fin) celulelor fagurilor şi a altor suprafeţe din stup precum si a corpurilor straine pe care nu le pot elimina afara din stup.
Componenta principala a propolisului este dată de răşinile vegetale care sunt recoltate de pe muguri sau alte părţi ale unor specii vegetale cum ar fi: mesteacan, plop, cireş, vişin, castan, brad, molid etc. Albinele strâng propolis de diferite culori (galben, roşu, verde, brun etc.) şi îl transportă la stup cu ajutorul membrelor posterioare, ca şi polenul. Propolisul are o densitate mai mare decat a cerii de albine iar daca este pus in apa se scufunda. Este insolubil in apa si partial solubil in alcool.
La 15 grade C este dur si friabil, iar la temperaturi mai ridicate devine moale si lipicios.
Tendinţa de propolizare a albinelor este un caracter cu o variabilitate foarte mare între rase şi chiar în cadrul raselor sunt colonii de albine care au aceasta însuşire mai pronunţată. Recoltarea acestuia depinde şi de disponibilitatea acestuia în natură (regiuni bogate în specii care secretă aceste răşini) sau în funcţie de sezon - primavara şi toamna albinele colectează mai mult propolis.
Propolisul are o compozitie complexa, fiind foarte mult studiat în apiterapie datorită proprietăţilor sale benefice dintre care cele mai importante ar fi: cicatrizante, antivirale, antifungice si antibacteriene (bactericide si bacteriostatice), antioxidante, biostimulatoare.
Calitatile antimicrobiene sunt puternic influentate de speciile de provenienta si sunt rezultatul actiunii unor substante biologic active cum sunt flavonoizii. Cercetarile efectuate pana in prezent arata ca propolisul are o eficienta remarcabila in foarte multe boli ce tin de mai multe domenii ale medicinii umane dermatologie, chirurgie, stomatologie, otorinolaringologie, ginecologie dar si in medicina veterinara.
Efectele sale anestezice sunt exceptionale: de 3,5 ori mai mari decat a cocainei si de 5,2 ori mai mari decat a novocainei.
Dată fiind necesitatea colectării acestui produs remarcabil pentru sănătatea omului, în ultimele decenii s-au căutat soluţii cât mai facile de recoltare a acestui produs.
La ora actuala proplisul poate fi colectat cu ajutorul unor dispozitive.
În general apicultorul poate obţine propolis din:
răzuirea unor elemente ale stupului pe care se găseşte propolisul (podişor, falţuri, speteze)mărirea spaţiului dintre spetezele ramelor, albinele umplând aceste spaţii cu propolis;înlocuirea podişorului cu o plasă din material plastic care după propolizare se va ridica şi se va curăţa;utilizarea colectorului de propolis care este alcătuit dintr-un grătar lamelat din metal (dimeniunea de maxim 8 mm), o sită din material plastic şi pânză colectoare (din bumbac) care se plasează deasupra cuibului în locul podişorului (colector tip Oros);
Aplicarea colectorului de propolis se face astfel:
- Prima dată se aplică peste rame sita peste care se aşează pânza colectoare şi se aşteaptă propolizarea sitei.
- când aceasta s-a realizat şi apare propolisul pe muchia ramei este momentul aplicării grătarului lamelat. Grătarul se pune în luna aprilie o dată cu lărgirea cuibului şi se ridică toamna în momentul
pregătirii pentru iernare a familiilor de albine; peste grătar se aşează sita din plastic şi apoi pânza
colectoare care în prealabil au fost dezlipite pentru a forma noi orificii în care sa fie depus propolis.
- În timpul sezonului apicol, ori de câte ori plasa din plastic este încărcată pe majoritatea suprafeţei cu propolis se desface prin desprindere pânza colectoare de care aderă cea mai mare parte din propolis, reaşezându-se în poziţia iniţială.
- Recoltarea propolisului de pe pânza colectoare se face o dată pe an după ce în prealabil a fost păstrată câteva zile la temperatură scăzută (congelator).
În acest mod se pot recolta între 100 şi 300 grame de propolis/colonie/an.
Propolisul brut obţinut prin răzuire nu necesita o pregatire specială, ci doar se elimină corpurile straine. În ceea ce priveşte conservarea, propolisul se poate ambala în pungi de plastic închise etanş pentru a se păstra principiile active.
Propolisul fiind solubil în alcool etilic la rece, se pot uşor prepara soluţii şi extracte specifice.
Articol preluat din Manualul Apicultorului

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu